1. Fără ruşine

Regula fundamentală în ale traducerii este FĂRĂ RUŞINE.
Ideal ar fi să nu cunoşti deloc limba din care /în care traduci. Dacă nu poţi atinge acest ideal, dezirabil în cel mai înalt grad, este mulţumitor dacă ai prins limba străină, după ureche, de la filmele de pe DC++, ascultând muzică, eventual folosind limbajul gesturilor, ca să te înţelegi cu străinii, în cazul excursiilor în străinătate ş.a.m.d. Dacă nici asta nu se poate, ar fi de dorit să cunoşti limba respectivă la un nivel cât mai superficial, de exemplu, învăţând-o la liceu (unde ai chiulit la majoritatea orelor respective, sau ai ascultat muzică la căşti). În cel ai rău caz, poţi să fi studiat o limbă străină la facultate, de preferat una particulară (toamna asta se poartă Spiru Haret). În nici un caz nu trebuie să fi studiat limba în mod sistematic, să ai studii de specialitate la o facultate decentă, eventual un master în traduceri. Uuuuuups! Masteratul este STRICT interzis.
Nu trebuie să ai habar de ceea ce traduci.
Este absolut interzis să ai cunoştinţe cât de puţine legate de subiect, scriitorul pe care îl traduci, epoca în care a scris, stilul său etc.
Este chiar indicat să traduci folosind o limbă intermediară pentru ciudaţii care nu folosesc engleza de net ca limbă universală. Nu trebuie să ştii daneza pentru a traduce Andersen, nici italiana pentru a traduce Collodi, araba pentru O mie şi una de nopţi, germana pentru Hauff... aţi prins indeea.
Fără complexe, fără reţineri, fără ruşine.

Introducere

Deoarece mi-am dat seama că trendul este să traduci cât mai prost, de la edituri la traducerile de pe net, mi-am propus să creez un mic ghid pentru novicii care doresc să se speializeze în această nouă direcţie culturală. Deci...